четверг, 23 мая 2013 г.

La Mulţi Ani – Tăticu !


Dragul meu tatic,anii trec si viata trece iar deja cu un pas mai grabit decit ieri.Imi cer scuze in primul rind ca uneori cele mai importante cuvinte ,sunt spuse foarte rar.Insa nu pentru ca ar fi greu sa spun dar pentru ca tu ne-ai invatat intodeauna sa pastram o melodie muta in sufletul nostru,pentru a asculta-o cu cea mai duioasa dorinta.Imi este greu sa iti vad cum ceasornicul timpului  iti mai ia un an ,din respiratia ta,iar sufletul meu se stringe de durere cind este zgiriat de aceasta trecere uitata.Imi aplec privirea ca sa nu iti observ ridurile,si ma tot prefac ca inca sunt mica,sunt mica.Insa in sufletul  meu de-a pururea s-a tiparit  cu puterea ta.
Tu ai crescut in mine caracterul,privirea rezistenta oricarui esec si intelepciune.Taticule iti doresc din suflet,si astfel cind spun lacrimile imi spala bucatica cu bucatica inima,iti doresc sa imi fii sanatos caci sa stii ca atit de mult am nevoie de tine.Nu vreau niciodata sa fii trist,caci mi se fringe inima de durere,cu toate ca de-a atitea ori ti-am vazut lacrimile care le ascundeai de noi.Vreau sa te vad cum radiezi de fericire,si intodeauna sa gasesc in privirea ta,speranta.
Uneori ignoram discutiile cu tine,pentru inca nu intelegeam nimica,nu intelegeam ca ele mereu imi aduceau putere si caldura de care avem cel mai mult nevoie.Acum ma simt o frunza uitata,ce se scutura azi sau miine,caci nu mai am putere sa rezist fara suportul tau.Atit de mult imi trebuiesti,in fiecare dimineata si in fiecare seara.Am nevoie de glasul tau,care chiar daca treseram cind il auzeam,acum as mai dori sa il tot ascult.Tata,e ziua ta,ziua in care Dumnezeu te-a trimis pe pamint sa iti croiezi drumul,pe noi sa ne asezi pe pinza ta.Si esti atit de bun,caci esti TATA.
Sa stii ca te iubesc,chiar daca rare ori ti-am spus asta.Sa stii ,ca te iubesc.La Mulţi Ani, tăticu.
Tu nu ai nevoie de metafore şi epitete şi cuvinte frumoase. Tu ai nevoie de mine, iar eu am nevoie de tine. Te iubesc atît de mult, încît atunci cînd vreau să spun sau să scriu despre asta… mă înăbuşă lacrimile. Cînd mă gîndesc la tine, îmi amintesc de…. cum ţi se umezesc ochii cînd mă vezi, despre cum cauţi ochii mei ca să găseşti în ei… ceea ce eu nu vreau să-ţi spun… Tăticu… (aşa i-am zis noi mereu… şi nu pot să-i spun “tata”) atît de mult te iubesc. Atît de tare vreau să iei puterea anilor mei tineri, aerul meu plin… inima mea ce bate cu putere… Atît de tare vreau să trăieşti atît cît am să trăiesc eu. Să respiri cu încredere atîtea zile cît am să respir eu. Eşti printre puţinele suflete care adoarme numai atunci cînd adorm eu, mănîncă numai atunci cînd simte că am mîncat eu… trăieşte numai atunci cînd trăiesc eu. Şi respiră numai atunci cînd simte că am aer eu… în rest….. aşteaptă cuminte să mă gîdile ori de cîte ori are ocazia...
Tăticu…. eu ştiu ceea ce ştii tu, eu ştiu că mă înţelegi… şi ştiu că ai atîta înţelepciune, încît ….. va trebui să mă mai nasc de cîteva ori ca să pot să-ţi citesc… gîndurile, să-ţi… simt durerile nespuse, să-ţi întorc măcar puţin din iubirea, grija şi viaţa ta pe care mi-ai dat-o fără să ceri nimic înapoi.
Te iubesc. Îţi promit că am să fiu fericită. E singurul lucru care te interesează.
P.S -  Asta m-a învăţat; să nu mă intereseze viaţa străinilor. Să mă intereseze doar ceea ce ţine de copiii mei, să mă “privească” numai viaţa mea, să nu judec pe nimeni şi să nu cer nimic dince nu mi se cuvine.
… Nu înţeleg multe lucruri, dar nu-mi pun multe întrebări pentru că ar trebui să caut şi răspunsuri. Nu am timp. Mă aşteaptă atîtea lucruri, ce se cer făcute la vreme.Tăticu.....Mi-e dor de tine!

среда, 22 мая 2013 г.

"Aşa cum priveşti viaţa"

Totul începe uşor, o privire, un zîmbet, o speranţă, un vis, sau poate o dorinţă de cunoaştere, apoi devine mai mult... Îţi doreşti să menţii acel ceva ce e total diferit de totul de pînă acum, poate e acelaşi lucru ce te face să zîmbeşti, să cauţi dincolo de aparenţe... e acel vis ce te îndeamnă să cunoşti,să vrei să ştii mai mult,să excelezi în ceva... 
Totul depinde de noi, pentru că totul începe din cauza noastră,tot ce facem are un scop ştiut în mod conştient sau nu de către noi. Un semn, un cuvînt sau poate doar o silabă pot să descrie ceva, dar nu va fi niciodata suficient.... Niciodată cuvintele nu vor avea semnificaţie suficientă pentru noi pentru ceea ce vrem să redăm,să spunem...sau doar că printr-o privire cineva să ghicească sau ce nu putem spune suficient de bine prin cuvinte.
Ce contează în realitate e să ştim să ne facem înţeleşi,să fim capabili să ne impunem punctul de vedere şi ce credem sau în ce credem.Dar oare pentru noi asta contează sau noi vrem doar să ne afirmăm?..... Vrem doar să arătam că suntem capabili să fim adevaraţi lideri, capabili să conducem nu să ne lăsăm conduşi, capabili să fim cei mai buni să conducem lumea, să ne afirmăm dovedindu-ne puterea.... Dar, la urma urmei nu suntem aşa cum a zis Nietzsche : "... nişte fiare, oameni egoişti ce îşi urmăresc scopurile asemenea voinţei de putere..."
 

Cît de puternică este femeia de azi...?

 
Cît de puternică, cît de bună, cît de perseverentă, cît de inteligentă, cît de familistă poate fi o femeie în ziua de astăzi? Iar lista cu întrebări poate continua... În ultimele decenii, femeia s-a dezvoltat foarte mult. Trăim într-o lume în care femeia a trecut de la cratiţă la curajul de a arăta că poate mult mai mult.
Sunt foarte multe situaţii în care femeia stăpîneşte mult mai bine o situaţie decît un bărbat, ea nu se lasă copleşită de greutăţi, de suparări sau alte lucruri care ne apasă în viaţă. Sunt multe situaţii în care femeia nu cedează şi ştie cum să aplaneze conflicte, cum să aibă grijă de familie, ce atitudine să adopte la locul de muncă etc.
            Mie, una, îmi plac acele femei care ştiu să fie feminine, să fie elegante, să aibă o carieră, dar în acelaşi timp să ştie să-şi clădească şi o familie. Îmi plac femeile care sunt stăpîne pe ele şi nu se pierd, care rămîn în picioare după orice lovitură primită în viaţă. Eu sunt o plîngăcioasă, o recunosc. Adeseori am primit sfaturi să nu mai fiu aşa. Dar pe mine asta mă întăreşte. Plîng pentru a mă linişti, pentru a mă descărca. Apoi găsesc soluţii şi ce credeam eu că mă va doborî de fapt ma făcea de două ori mai puternică.

вторник, 21 мая 2013 г.

Cuvinte



“Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decît mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atîrnă cînd într-o parte, cînd într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atîrna în favoarea ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decît ale mele.”    - Mihail Drumes

воскресенье, 19 мая 2013 г.

Ecou de vise



 Ai stat vreodata sa asculti sunetele inimii tale...? Ai stat vreodata sa asculti soaptele sufletului tau in noaptea rece...? Ai stat...tu oare vreodata sa visezi mai mult decit ti-ai propus....?

De multe ori ne ferim sa visam...consideram reveria o stare de refulare stupida...nedindu-ne seama de adevarata bucurie ce se ascunde dincolo de ecoul viselor noastre...

Gindul tau si al meu...e o fabrica de vise si fantezii...unele ajung realitate...altele ramin la stadiul de "incapabilitate umana"...dar in fond si la urma urmei toate au acelasi sunet...ecou de vise...in inimile noastre...

Frumuseţea e în ochii celui care priveşte !

Vrei să cunoşti lucrurile? Priveşte-le de aproape. Vrei să le iubeşti? Priveşte-le de departe. Uneori plătim mai mult pentru lucrurile pe care le primim gratis.
Nici frumuseţea, nici banul nu fac pe om fericit, ci numai înţelepciunea şi cumpătarea.
Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te! Dacă vrei să fii fericit o viaţă, iartă! Răzbunîndu-te te faci egal cu adversarul, iertîndu-l, te araţi superior lui. Dacă s-ar clădi CASA FERICIRII, cea mai mare încăpere ar fi SALA DE AŞTEPTARE …
Oricine are dreptul să fie prost, dar unii abuzează de acest privilegiu.
Copilul nu datorează părinţilor viaţa, ci creşterea!


суббота, 18 мая 2013 г.

...and I Will always Love You...



Fluturii trăiesc doar o singură zi...
Mi-aş dori să fiu un fluture, să îmi petrec acea zi cu tine şi apoi să mă duc sus,în ceruri şi să le spun tuturor îngerilor că pe Pamînt există Raiul...în braţele tale !!!!!


понедельник, 13 мая 2013 г.

Între sentimente şi cuvinte....

.....Adio,dar rămîi cu bine. Fericit să fii,să uiţi tot ce-am avut. Să mergi înainte cu capul sus. Totul e trecător...pîna şi eu...iar viaţa e uneori nedreaptă...mult prea nedreaptă.
   Viaţa....de cîte ori am luat viaţa de la capăt....nici eu nu mai ştiu. Mereu am crezut că într-o zi voi zîmbi...aveam nevoie de un suflet şi l-am găsit...iar el pentru o clipă m-a făcut să zîmbesc, să cred în mine, să iubesc sufletul... nu omul.. şi să cred în acel soare care...cîndva răsare în viaţa fiecărui om, să cred în acea poveste plină de magie şi parcă, uneori desprinsă din basme ...
Iar azi...azi mi-e atît de dor de acei ochi în care am crezut de la bun început…Aş vrea să pot spune …NU PLECA…dar ştiu bine ca ar fi în zadar, ştiu că nu pot schimba asta... iar...timpul...timpul nu vrea ca să stea...de ce vreau totul înapoi, de ce îl vreau iar lîngă mine?...

…E simplu...pentru că e tot ce am căutat, sufletul pe care l-am aşteptat ani la rînd...Mereu am spus că oamenii care sunt la fel, care cred în acelaşi lucru, care au aceleaşi idealuri şi aceleaşi valori...nu rămîn niciodata împreuna..De ce? doar Dumnezeu ştie...Ştiu doar că nu căutam iubirea într-un om perfect, căutam perfecţiunea într-un om simplu şi că nu- ţi trebuie ani să iubeşti…Îţi ajunge o clipă, un minut, o ora...o zi...iar uneori iubirea doare...

Iar desparţirea? Ce simţi cînd spui adio, cînd pleaca şi ştii că, probabil nu o să-l mai vezi niciodată...atunci, parcă se rupe ceva în interiorul tău...dar nu mai vreau să pun 1000 de întrebări fără răspuns...pentru că cei care iubesc, nu pun întrebări,nu caută răspunsuri...iubesc, acceptă şi respectă decizia celuilalt indiferent cît de dură şi grea este ea...atît...nimic mai mult...ar mai fi multe de spus dar prefer sa ma opresc aici...

Multumesc unei fiinţe dragi pentru tot...pentru acea «poveste» plină de magie şi pentru că în aproape un an de relaţie ,fără să-şi dea seama m-a învăţat să fac diferenţa între iubire şi obişnuinţă şi că oriunde în lumea asta va fi…măcar şi la 2200 km...eu îl iubesc şi rămîne a fi cea mai speciala persoana din viaţa mea…

пятница, 10 мая 2013 г.

¤Dincolo de cuvinte¤


  Ti s-a intamplat vreodata sa nu-ti gasesti cuvintele        potrivite ca sa poti transmite mesajul pe care doresti ca ajunga la cel de linga tine? Sa simti ca nu-l poti "atinge"? Ca acum e o bariera intre voi? Si-ti vine sa strigi catre inima lui:
 "Hei! Asculta-ma! Fii aici! Vino aici! 
   Mie imi pasa!  Vreau sa-ti fie bine!"
  Si-atunci nu mai stiu cum sa ma setez pe aceeasi   frecventa cu ei... Ramine doar sa tac, sa ma interiorizez si sa le transmit sentimentele frumoase ce le am pentru ei: iubire, recunostinta, bucurie! 
 Sa ma bucur ca exista, sa ma intorc in mine ca 
acolo voi regasi drumul catre ei... 

Acele momente~~~

Pot să înţeleg anumite lucruri, dar nu le vreau în viaţa mea! 
Nu îi judec pe cei pe care le fac, fiecare e liber să facă tot ceea ce-şi doreşte, dar eu nu vreau să am în preajma mea astfel de oameni! Înteleg, dar nu accept...
Pot să te privesc, să te ascult, îţi spun că nu sunt de acord cu tine şi dicuţia noastră pe acest subiect se încheie acum şi nu o vom mai relua niciodata... 
Astăzi a fost ultima noastra discuţie pe această temă!
 
 
 

Clipe....

Astăzi am primit un text foarte frumos pe mail.
Citindu-l am înțeles foarte multe dintre 
atitudinile mele anterioare, dintre zbuciumurile 
mele interioare, mi-a fost iarăși clar cum de puține 
ori aveam răbdare și ofeream timpului timp...
Apoi am ieșit din acest blocaj al amintirilor și al sentimentelor și m-am abandonat. Am înțeles că realitatea e exact așa cum o percep eu acum, că fiecare lucru e exact așa cum îl pot înțelege eu în acest moment al evoluției mele. Mai tîrziu, datorită maturizării și a dorinței de nestapînit de a-mi însuși o bogată experiență, multe cunoștințe, de a dezvolta mereu un caracter integru, toate aceste experiențe prezente vor căpăta o viziune mai amplă, mai obiectivă și mult mai înțeleaptă. 
Dar frumusețea deplină se află acum în prezent,în modul de a gusta fiecare clipă și de a o lăsa să mă cuprinda..